Principiu de aplicare

Operaţiunea de tratare a solului este una din cele mai vechi metode de construcţie. Ea reprezintă efortul comun al beneficiarului si a antreprenorului general de a găsi cea mai bună utilizare a materialelor disponibile pe şantierul de construcţii de drum. Tehnica de tratare a solului prezintă unele avantaje, cum ar fi: creşterea capacităţii portante a solului, economia de agregate naturale care în acest fel nu sunt folosite, reducerea consumului de combustibili prin optimizarea cheltuielilor de logistică, reducerea grosimii structurii rutiere.

Procesul de stabilizare a solului reprezintă o combinaţie de modificare imediată a structurii fizice şi chimice a solului. Operaţiunea de stabilizare creşte forţa de forfecare şi capacitatea portantă a solului ca şi strat de bază a drumului. Stabilizarea poate fi aplicată la o gamă largă de materiale, de la soluri argiloase până la materiale granulare. Grosimea stratului stabilizat poate fi de până la 40 cm.

Ca şi materiale pentru stabilizarea solului pot fi folosite:

• Varul nestins sau stins, sau
• Cimenturi speciale sau lianti hidraulici rutieri

Efectul procedeului de stabilizare a solului

Prin aplicarea tehnicii de stabilizare a solului se poate obţine:

• Reducerea grosimii structurii rutiere cu aprox. 15
• Reducerea costului unui metru patrat de structură rutieră cu până la 50
• Reducerea semnificativă a timpului de executie a structurii rutiere
• Reducerea semnificativă a cheltuielilor de logistică pentru transportul materialelor, etc.

Metode de răspândire a lianţilor